Viţa de vie electro’acustic – Mai presus de cuvinte

De câteva zile, de când Viţa de Vie au cântat în Jazz & Blues Club, mă tot gândesc ce şi cum să scriu. În primul rând, mi-e foarte greu să scriu despre artişti şi oameni pe care-i apreciez enorm şi în acelaşi timp să-mi păstrez “sângele rece”, dar şi mai greu îmi e să scriu despre concerte aproape perfecte (sunet impecabil, atmosferă extrem de plăcută, pe scenă artişti în adevăratul sens al cuvântului, muzică bună către foarte bună, public profesionist). De ce zic totuşi “aproape”? Pentru că-n live (ca şi-n viaţă) nu există perfecţiune şi personal, nici n-o caut, “live music is about feeling”, muzica nu e matematică (pornind de la o aceeaşi ipoteză, prin demostraţie, adică în primul rând actul artistic, concluzia va fi întotdeauna alta). Dar să nu mai lungesc vorba, trec direct la fapte.

Joia trecută (11 aprilie 2013), Viţa de Vie au făcut un popas şi la Tg-Mureş, în cadrul turneului Spunk Tour. A fost un concert bun, bun de tot, meritul fiind al celor de pe scenă şi anume: Adi Despot (voce, chitară), Adrian Ciuplea (chitară bas), Cezar Popescu (chitară) şi Sorin „Pupe” Tănase (tobe). În cadrul turneului, trupa şi-a promovat şi noul album Acustic, un album cu o prelucrare muzicală deosebită, un design original (vintage, cum îmi place mie 😀 ), un album ce-si merită pe deplin fiecare bănuţ.

Prima parte a concertului a fost dedicată proiectului „Viţa de Vie – Acustic”. În deschidere s-a făcut auzită piesa „Praf de stele”, urmată de piese de pe albumul Acustic, precum Ieri, Basul şi cu toba mare, Varza, Totata, Iamma şi lista continuă. Melodiile au fost reorchestrate cu solouri de chitară sau cu un solo de tobe, dar şi cu o surpriză extrem de plăcută, cu solouri de clape sau flaut. Partea a 2-a a concertului a avut un paylist variat, cu piesele ce i-au consacrat, băieţii revenind la varianta originală a trupei, dinamică, rock, dpdv muzical.

Strict tehnic vorbind, a fost un concert bun de tot, peste cam tot ce se întâmplă în peisajul rockului autohton, de unde şi probabil ideea mea că muzica lor în variantă acustică sună prea bine live ca să fie rock. O probă de sunet făcută la timp şi profi, e extrem de binevenită şi arată respectul faţă de spectator.

În ceea ce privește publicul, am să folosesc o sintagmă mult prea folosită: au fost cei care trebuie. Tg-Mureş e un oraș ciudat din punct de vedere al publicului, un oraș ce şi-a pierdut din identitatea culturală în ultimii ani, din păcate a câștigat în cantitate şi mai puţin în calitate. Ocazional şi-n alte cluburi se perindă tot felul de muzici live (sau mai puțin, există negative şi la trupe), iar fără o promovare bună şi un preț decent la bilet (deși 25 de lei e puțin pentru ce-am primit în schimb) nu prea reușești să scoți mureşeanul (importat sau originar) din casă (mai ales când e şi un derby local de fotbal, plin de orgolii pe care personal nu le înțeleg).

Cuvinte mari şi siropoase despre emoții, stări, pitici, prieteni invizibili sau treziri la realitate aş putea să scriu, dar n-aş fi eu. Un concert, în fond, e o experiență personală, fiecare trăieşte, simte şi se manifestă după posibilităţi. Iar cei care au fost la un concert de-al Viţei de Vie știu cam cu ce se mănâncă, cam știu cum e senzația că ţi se taie picioarele, iar cei care n-au fost, să le pară rău… că au de ce.

Sincer, mi-a plăcut ce-am auzit. Cum inima mea bate în primul rând pe ritmuri rock, eu poate nu mi i-am imaginat pe Despot şi trupa cântând o altfel de muzică, mai spre acustic, dar zic un mare Bravo, mă’ băieţi, aţi fost mai presus de cuvinte! Iar aşa, ca o promisiune relativă, ca şi în trecut, noi, câţiva oameni faini din Tg-Mureş vă vom fi aproape, chiar dacă poate acum un simplu blog şi o gaşcă de prieteni nu vă mai aduc acel infinit! Să ne reauzim cu bine şi la anul la cât mai multe întâmplări de genul acesta.

Nu pot să vă zic “Bună seara, prieteni! Pe curând, la revedere!” înainte să-i felicit pe toţi cei care au avut nebunia frumoasă ca acest proiect să fie lansat pe piaţă. Mulţumim, Viţa de Vie!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasiune şi profesionalism cu Viorel Szabo

Până acum vreo săptămână aveam o stare permanentă de oboseală şi eram fără chef de viaţă. Din punct de vedere fizic mă simţeam groaznic…psihic nici nu mai vorbesc…ba chiar am reîntâlnit şi o veche „prietenă”: burtica! A fost primul semnal de alarmă că nu făceam nici un fel de mişcare.  Asta până când m-am răzgândit şi lucrurile stau bine acum. Aş fi vrut să ies la alergat, dar încă e rece aerul, aşa că m-am reorientat. Am început să fac abdomene acasă, completate de nişte exerciţii de fitness de pe youtube, să sar coarda în spatele blocului. Şi nu în ultimul rând, o şedinţă de masaj pe săptămână. 

Cel mai mult îmi place ziua cu program de masaj. Cel care are grijă să-mi pună sângele în mişcare şi să-mi tonifieze pielea e Viorel Szabo, specialist cu diplomă internaţională în arta masajului încă din 1995.

Îmi place masajul pentru fascinaţia cu care mă surprinde de fiecare dată când mă gândesc la el. Îmi place mai ales masajul unic făcut de Viorel, dar totuşi atât de divers şi schimbător. Îmi place să savurez fiecare minut din şedinţa de o oră şi 40 de minute, la fel cum Viorel analizează şi tratează fiecare pacient în parte, pentru că muşchii organismului nostru au un secret bine înscris în el.

Timp de aproape două ore, cu muzică de spa în surdină şi tot felul de loţiuni şi uleiuri bahice, mă teleportează într-o stare de euforie care parcă îmi încolăceşte spatele şi burtica, îmi deşiră picioarele, îmi atârnă braţele ca nişte candelabre…

Când l-am întrebat cum reuşeşte răspunsul lui a fost ”Sunt genul tipic care îşi dă silinţa cu grijă şi sensibilitate pe fiecare pătrăţică ce îţi acoperă fiinţa!”

O şedinţă durează o oră şi 40 de minute, costă 30 Ron şi are un ”meniu” destul de complex:

– puteţi opta pentru masaje moi şi aromate de relaxare/rehidratare;

– masaje anticelulitice tari şi puternice;

– împachetări cu miere şi loţiuni speciale pentru tonifiere…şi lista continuă…

Pe mine mă impresionează Viorel cu câtă pasiune îmi prezintă şi mânuieşte la fiecare şedinţă specialităţile de masaj de care ne face parte mie şi altor pacienţi.

Pentru mine, Viorel Szabo e un specialist în arta masajului care își tratează clienții cu profesionalism și seriozitate, având în spate pasiune şi un zâmbet real pe buze.

Vi-l recomand cu toată încrederea. Enjoy! 🙂

P.S. : Şi precum spunea J.F. Kennedy: ”Inteligenţa şi abilităţile pot să funcţioneze la capacitate maximă doar când corpul este sănătos şi puternic.”

O nouă provocare va fi Bokwa Fitness

Vă las şi exerciţiile mele de dimineaţă:

http://www.youtube.com/watch?v=A8c-HJjpZsE