`Neața dragilor! Astăzi mi-am rezervat ziua pentru shopping, așa că vă dau trezirea cu o piesă a legendarei Janis Joplin, “patroana spirituală” a perioadei Flower-Power 🙂
Pentru cei care nu ştiu despre cine e vorba, în primul rând 10 puncte minus la capitolul cultură muzicală. Puneţi mâna şi ascultaţi-o, că-i mai bine mai târziu decât niciodată! Un indiciu pentru voi: e vorba de tipa cu “Oh Lord, won’t you buy me a Mercedes Benz?” (…da’ chiar aşa, Lord, why?). Să aveți o zi frumoasă 🙂
Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineață, când timp de o oră ronțăim biscuiți și punem ziua la cale, m-am gândit că o melodie în surdină va completa foarte bine trezirea de dimineață.
Aşadar, pentru azi, m-am gândit să vă fac poftă de o piesă folk a unor dragi prieteni din Cluj:
Emeric Set – “Condamnare la Toamnă” . Muzica: Emeric Imre, Versuri: Adrian Păunescu
Emeric Imre alături de Sorin Zamfir, Adelina Boloţ, Răzvan Krivach şi Gabriel Ghita, o formulă care face ca piesele lui Imi să sune din ce în ce mai bine.
Cred că de când au venit zilele răcoroase am văzut în jurul meu două sau trei ținute colorate, răsărite din marea de gri, negru, bleumarin. Nu contest că aceste culori sunt mai ușor de purtat în sezonul rece, atunci când poate ai cizme, ghetuțe sau botine doar în 2-3 culori și te gândești că nu prea ai cum să porți roz-bonbon la cizmele negre sau maro.
Mi-am promis că în toamna/iarna 2012 voi încerca să folosesc mai multă culoare și mai multe imprimeuri în ținutele mele; îmi doresc să fiu ceva mai curajoasă vestimentar, atât cât îmi permite vârsta. Cred că nu ne-ar lipsi un pic de diversitate 🙂
De multe ori, când trec pe la un târg handmade, nu mă pot abține să nu întreb care este povestea din spatele obiectului pe care îl cumpăr, fie că este bijuterie, tablou, cutie pictată sau obiect de mobilier realizat manual. Ador să-i văd pe acești adevărați creatori cu câtă strălucire în ochi îmi povestesc despre ideea de la care a plecat minunăția de obiect pe care am ales să-l cumpăr. E o experiență pe care nu o voi regăsi never în magazinele “de firmă”. Așa că am început să creez și eu lucrușoare 🙂 și uitați ce a rezultat:
1. Cutie de cadou „Zebra” – am luat o cutie de pantofi, am îmbrăcat-o în hârtie albă, apoi am realiyat dungile cu bandă adezivă neagră…
2. Ceașcă decorativă croșetată manual (de mami 😀 ) din dantelă ușoară și rezistentă; – poate fi folosită ca suport de lumânare sau pur și simplu obiect decorativ.
3. Oglindă decorativă – am spart o oglindă veche, am lipit bucăţile pe un placaj de lemn, iar în mijloc am ataşat o mască veneţiană
4. Obiect decorativ pt mobilier – Sursă de inspirație mi-a fost un târg de nunți…așa că am umplut mini-geamantanul cu pietricele de marmură, am luat o mostră J.P. Chenet și câteva accesorii care să completeze ideea obiectului decorativ
De fiecare dată când un/o prieten/ă pleacă într-o călătorie prin ţară sau în străinătate, mereu mă întreabă ce să-mi aducă: cutii de chibrituri interesante, magneţi, insigne sau cărţi poştale. Eu le spun mereu: pălării.
Am în dressing-ul meu peste 30 de pălării, datând de la 1930 până în prezent, pe care le păstrez cu mare grijă şi pe care le port de câte ori am ocazia.Îmi place să combin piese actuale, foarte la modă cu desuuri la vedere, dar şi piese old time pe care le consider speciale. Majoritatea lumii se uită dubios la mine când le port pe stradă sau mai am uneori ocazia să aud duduiţele astea moderne (pe tocuri, solărite şi fardate) şuşotind “Uite-o şi pe asta, o antică pierdută prin modernitate ” , dar eu ridic capul, zâmbesc şi îmi spun în gând că pălăriile mele sunt niște accesorii de lux pe care nu oricine le poate purta.
Mai jos am atașat o galerie foto cu câteva din pălăriile mele…
DA – “It`s all about you and me”, pentru că în fiecare dintre noi putem găsi un „Ulise de serviciu” care adulmecă „parfum de nemurire” și care vrea „o îmbucătură de absolut”…(cum ar zice Nichita Stănescu).Și pentru că prima postare ar trebui să fie despre mine, despre cine și ce sunt, încep cu motto-ul meu: „Eu sunt una dintre puținele persoane care se simt excelent în propria piele și care își poartă destinul ca pe un accesoriu de lux…”O pasionată de artă care își oblojește ochii cu „idealuri fotogenice” și care crede că în viaţă e nevoie doar de “puţin infinit”.
Vreau să cred că umila mea căsuță virtuală se va potrivi pentru orice categorie de oameni: pentru poeţi, filozofi, visători, oameni cu capul în nori, excentrici, sobri, zâmbitori, precişi, copilăroşi……și sper să ne adunăm aici măcar o mână de oameni pe care să îi lege o pasiune comună, şi să ne lege strâns de tot, intuind, dincolo de voioşia, zgubilitoşenia şi aparenta noastră superficialitate, nişte oameni faini, pe care e bine să îi ai ca prieteni. …pentru că doar așa ne putem considera nişte oameni norocoşi şi fericiţi, fără să avem nevoie de foarte multe pentru a fi şi a ne simţi astfel.
MUNCA MEA E PENTRU OAMENI!
Mi-am dorit mult să scriu la ziar… E o mare provocare pentru mine şi recunosc că de multe ori am fost depăşită de situaţie. Normal, nu am fost singură, ci alături de colegii care m-au suportat atâtea zile şi s-au pliat pe ce aveam în cap ca lucrurile să fie în regulă. Dar este un test pe care, cel puţin în faţa mea, l-am trecut. Rezultatul a fost compensat cu feedback pozitiv, vorbe de bine, sfaturi de viitor. Şi zâmbete, iar asta m-a făcut fericită şi mi-a demonstrat că experimentul a fost cel puţin aproape de reuşită. Iar azi, pe 3 octombrie 2012, am scris primul meu editorial la ziar… M-am redescoperit pe mine și mi-am amintit ce-mi place atât de tare la un ziar atunci când sunt „în spatele paginilor”.Nu o să accept niciodată să mă asociez cu un concept care ignoră oamenii, indiferent de ideea din spate, dar sunt sigură că nu există şi/sau nu o să primesc niciodată invitaţia să o fac. Am ales acest drum pentru că până acum, tot ce mi s-a întâmplat în viaţă, sau măcar ce s-a întâmplat în ultimul an se datorează unor persoane foarte dragi mie. Sunt multe şi asta mă face fericită. Sunt fericită că am atâtea persoane dragi în care ştiu că-mi pot pune încrederea şi care mă ajută dacă pot atunci când e nevoie. Indiferent de cuvinte, am simţit că am alături oameni care mă ajută pentru că le sunt dragă şi nu dintr-un alt interes.De asta tot ce fac e pentru oameni!
P.S.: Așa că, sper, în timp, cu multă muncă, pasiune şi răbdare, să pot transforma această căsuţă într-un căsoi de lux în care vizitatorii să se simtă bine, „să mănânce” fashion pe săturate şi să îmi citească
Chiar dacă poate nu au fost cele mai fancy îmbrăcate, puteți răscoli așadar în cuferele bunicii și în șifonierele mamei după piese vintage aflate în stare bună: șaluri, bluze, rochii, pălării, genți, bijuterii.
“Îndrăzniți” să vă puneți de-a curmezișul tendințelor momentului.
16 octombrie 2012
ninjolina
Ninjolina 