Mami Roza la 50 de ani

Mami a împlinit azi 50 de ani şi împreună cu sora mea am adunat 50 de motive pentru care ne mândrim cu ea:
1. Pentru că dragostea de mamă e unică…
2. Pentru că ne-a adus pe lume…
3. Pentru că ne-a dat un nume…
4. Pentru că ne-a crescut…
5. Pentru că ne-a educat…
6. Pentru că a râs cu noi…
7. Pentru că a plâns cu noi…
8. Pentru că a plâns pentru noi…
9. Pentru că ne iartă dacă greșim…
10. Pentru că ne susține…
11. Pentru că știe să ne spună o vorbă bună când avem nevoie…
12. Pentru că ne iubește indiferent de distanță, greutate sau înălțime…
13. Pentru că mereu va face tot pentru noi fără să ceară nimic în schimb…
14. Pentru că mereu ne va da un sfat din suflet…
15. Pentru că ne-a învățat că pe lume de orice poți face rost, în afară de mamă și de tată.
16. Pentru că ne-a învățat să fim curajoase, să luptăm pentru ceea ce ni se cuvine și să nu așteptăm să ni se dea de-a gata.
17. Pentru că ne-a învățat să fim mândre de noi cu tot ce am făcut până acum…
18. Pentru că nu ne lasă să plecăm niciodată fără o îmbrățișare și un pupic.
19. Pentru că umorul ei ne-a salvat de multe ori.
20. Pentru că ne iubește mai mult decât s-a iubit vreodată pe ea.
21. Pentru că face ca vremurile grele să pară mai ușoare…
22. Pentru că ne lasă să avem părerile noastre atâta vreme cât știm să ni le susținem…
23. Pentru că ne-a lăsat să creștem și să zburăm libere…
24. Pentru că poate să repare grabnic ceva, fără ca graba să strice treaba.
25. Pentru că strigă după noi fluturând diverse lucruri pe care le-am uitat.
26. Pentru că are mereu liste care se înmulțesc…și se lungesc…
27. Pentru că e mereu în așteptare…(a noastră)
28. Pentru că e încântată și mulțumită când am avut noroc sau succes…
29. Pentru că încă e convinsă că suntem minunate după ce am căzut cu fața în jos.
30. Pentru că dacă oricare dintre noi două ar apărea la miezul nopții în pragul ei, plânsă toată și cu bagajele după noi, ar spune doar: “hai schimbă-te și bagă-te în pat”(să sperăm că nu va fi cazul vreodată, dar e bine de știut).
31. Pentru că dacă într-o situație am fost lipsite de judecată a țipat și ne-a spus ce proaste am fost, și pe urmă, lăsând furia în urmă, am hotărât ce e de făcut…
32. Pentru că ne iubește și când suntem de neiubit…
33. Pentru că rezolvă imposibilul cu zâmbetul pe buze, chiar dacă mai tremurat uneori…
34. Pentru că e întotdeauna acolo când avem nevoie de ea, fără să se impună și fără să aibă pretenții.
35. Pentru că e disponibilă la orice oră pentru un sfat contra tusei, cărți bune, pete, cadouri pentru prieteni și pentru toate celelalte.
36. Pentru că are o rezervă inepuizabilă de dragoste, indiferent de ce am făcut…întotdeauna.
37. Pentru că a fost măcar o dată în Vama Veche…
38. Pentru că mereu ne încurajează spunând: Străduiește-te, muncește din greu, și dacă nu reușești îndreaptă-ți atenția spre altceva…
39. Pentru că are puterea să suporte insuportabilul…
40. Pentru că dă chiar și atunci când are buzunarele goale…
41. Pentru că are o înclinație de a-și face griji tot timpul.
42. Pentru că ne-a învățat să luăm lucrurile obișnuite ale vieții de zi cu zi și să ne simțim deosebite.
43. Pentru că deși nu avea și totuși – ca printr-un miracol – găsea bani chiar dacă a fost nevoie să scotocească până și cel mai mic colțișor.
44. Pentru că dragostea ei seamănă cu aerul. E atât de obișnuită că nici n-o mai observăm. Până ni se taie rezerva.
45. Pentru că lucrează chiar și acasă…
46. Pentru că ne-a învățat să gândim mereu cu propriul cap și cu voce tare.
47. Pentru că m-a învățat că atunci când tristețea trece dincolo de suportabil, să sunăm acasă.
48. Pentru că reușește să ne șteargă lacrimile și prin telefon.
49. Pentru că ne-a învățat că iubirea e palpitantă, dar uneori e nevoie doar de o bucătărie liniștită, o cană de cafea și mama.
50. Pentru că este ființa care poate lua locul oricui, dar nu poate fi înlocuită de nimeni.
Pentru că 50 de ani e doar un nou prag, dintre altele peste care vom trece tot împreună.
TE IUBIM MULT şi îți mulțumim pentru nenumăratele feluri în care ne-ai dat dragostea, înțelepciunea şi puterea ta!

Cadou la 35 de ani

Soțul meu, pentru că azi împlinești 35 de ani, m-am gândit să scriu câteva rânduri pe care probabil mi-ar fi mai greu să ți le rostesc în față… sau la telefon. Am strâns  (doar) 35 de motive pentru care, simplu, Te iubesc:

1. Pentru că ești soțul la care am visat de când eram mică.
2. Pentru că ești persoana pe care aș trezi-o noaptea, plângând în hohote.
3. …sau râzând în hohote.
4. Pentru că îl avem pe Ștefan.
5. Pentru că știi să iubești.
6. Pentru că îți iubești copiii mai presus de cuvinte.
7. Pentru că ești un tată adevărat care nu ți-ai părăsit copii și străbați 700 km în 2 zile ca să fii alături de Luca și Sara, din 2 în 2 săptămâni.
8. Pentru că ai tăria psihică să pornești al 5-lea proces în 4 ani ca să lupți pentru ei.
9. Pentru că ai un umor inteligent, cinic, care ne-a salvat de nenumărate ori.
10. Pentru că datorită ție și întâmplării prin care ne-am reîntâlnit după 1 an jumate, am ajuns să cred că orice vis, indiferent cât de straniu, are șansa de a se împlini.
11. Pentru că oamenii se schimbă, dar tu rămâi, nu aș spune “la fel”, ci doar rămâi…noi rămânem unul lângă altul…Noi 2 !
12. Pentru că avem o mie de planuri de afaceri împreună și începem să le realizăm, iar cu toate astea la a ne face și alte planuri încă nu renunțăm.
13. Pentru că am nevoie de sfatul tău mereu.
14. Pentru că mă înțelegi, fără să mă explic.
15. Pentru că petrecem împreună momentul cel mai frumos al zilei – când timp de o jumătate de oră savurăâm cafeaua de dimineaţă şi punem ziua la cale.
16.  Pentru că faci câteva din treburile sâcâitoare şi mărunte din casă (treburi care mie nu-mi plac :-p) fără să comentezi şi fără să ceri recunoştinţă.
17. Pentru că ai un fel de-a gândi şi de-a rezolva probleme care mă scoate din minţi.
18. Pentru că porți un război total şi inexplicabil contra insectelor de bucătărie ca să mă salvezi :-))
19. Pentru că la job păşeşti drept, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi, lăsând o impresie uşor arogantă, iar acasă îmi scrii cele mai gingaşe bileţele de Bună dimineaţa…
20. Pentru că noi căutăm sensuri în lume și în noi în fiecare zi.
21. Pentru că de câte ori am plâns unul pe umerii celuilalt, ne-am antrenat să trecem peste orice!
22. Pentru că ai în tine un întreg univers, construit parcă în vreo 9 vieți.
23.  Pentru că atunci când mă enervezi, pot să ți-o spun.
24.  Pentru că tu crezi în mine.
25. …și eu în tine.
26.  Pentru că fără tine nu aș mai putea stabili recorduri de mesaje pe telefon.
27. Pentru că ești calm chiar și atunci când viața ta e un haos.
28. Pentru că ești un om cu picioarele pe pământ.
29.  … și cu capul în nori.
30. Pentru că “îți faci treaba”.
31. Pentru că nu vrei să fii ca nimeni din cei care se află în jurul tău.
32. Pentru că mi-ai îndeplinit cea mai mare dorință.
33. Pentru că ești înalt, frumos, tandru și mișto.
34. Pentru că ești în toate proiecțiile mele de viitor.
35.  Pentru că 35 de ani e doar un nou prag, dintre altele peste care vom trece tot împreună.

Hai cu Doamne Ajută și să ne trăiești!

TE IUBESC

Mega`nunta mea – despre Noi 2

ROCHIA – creație by Ordog Rozalia.

Îmi iubesc rochia mea de mireasă, în primul rând pentru că eu am desenat liniile rochiei, iar doamna Rozalia a creat-o exact cum mi-am dorit și s-a potrivit perfect cu toată povestea. Iar aplicațiile discrete de pe voal aduceau cu niște petale micuțe de flori, care parcă au căzut pe mine dintr-un copac înflorit.

VOALUL –  am căutat un fel de capă lungă transparentă din voal, care era detașabilă. Nu știu cât se înțelege din poze, dar la intrarea în biserică am întors același voal al capei deasupra capului, iar Adi mi l-a dat jos, la începerea ceremoniei. Așadar e același material care putea fi purtat fie lăsat pe spate, peste umeri, fie întors peste față, fie putea fi detașat, rămânând doar cu rochia simplă, așa cum am făcut la petrecere ca să-mi fie mai ușor la dans.

Machiaj: cât mai natural, realizat de unica Agnes Tokacs

Hair-style: Sandor Nagy – extensii aplicate  și bucle lăsate lejere.

Manichiură: simplă și elegantă pictată manual de talentata Szilagyi Virag Imola.

Încălțăminte: pantofi din dantelă brodată manual.

Accesorii: cercei Brillanti cu cristale swarovski primiți cadou de la Adi la aniversarea primului an de relație.

Adi a avut un costum de la Men`s Club Cluj.

Accesorii: ceas vintage Fossil și butoni Seroussi

Papioanele – creație Ligia Onescu, atât al lui Adi, cât și al lui Ștefan și al lui Luca.

Fotograf: unica Bristena

Video: Alin Muntean de la My Event

Mega`nunta mea

Pentru început familia Ionel vă mulțumește pentru toate gândurile și urările frumoase!

Aș fi vrut să scriu mai repede despre nuntă, dar am amânat atât de mult cu un motiv bine întemeiat.

CUNUNIA RELIGIOASĂ ȘI PETRECEREA

Ca să păstrăm naturalețea evenimentului am ales ca biserica să fie una micuță, intimă, din lemn. M-am bucurat că exact bisericuța de lângă bloc s-a potrivit la fix cu ce ne doream și am putut merge pe jos până acolo.

Și de trusoul pentru cununia religioasă m-am ocupat tot eu: am ales niște lumânări albe cu un model discret sculptat, pe care le-am decorat cu flori de bumbac legate cu o panglică brodată cu fire albe-aurii.

La ieșirea din biserică am dat drumul unor porumbei albi care au dus vestea în întreaga lume că am fost binecuvântați.

PETRECEREA

Ca locație pentru petrecere am căutat un restaurant cât mai aproape, dar care să și corespundă pretențiilor noastre: amenajat vintage, cu parcare mare, terasă, sală fără stâlpi și cu hotel, ca să putem asigura cazarea invitaților veniți din alte orașe.

Drept urmare am ales restaurantul Sandoria, care are o sală superbă, cu o intrarea arhitecturală ca la Palat, sala crem-auriu cu candelabre de cristal și sfeșnice decorative.

Pentru amenajarea sălii am ales un decor simplu și elegant. Ne-am propus ca invitații să se simtă ca la o petrecere lejeră, așa că am renunțat la husele de scaune și le-am decorat doar cu niște fundițe din voal.

Pentru valsul mirilor am ales melodia „Il Divo & Celine Dion – I belive in you”.

Nu am avut nicio coregrafie pregătită, n-am repetat nicio mișcare inainte, totul a fost simplu, natural și de la sine.

Legat de muzica de la petrecere, am avut un DJ. În plus am rugat o parte din invitați să numească câteva melodii pe care ar dori să le audă la nunta mea și ele au fost toate adunate și adăugate în playistul dj-ului.

Meniu

Ca mâncare aș fi ales bufet suedez, să nu fie un meniu “clasic” de nuntă, fiecare să mănânce când își dorea și ce dorea; în felul acesta nu mai existau acele pauze de dans, în care vine mâncarea la mese și toată lumea se duce să mănânce. Din păcate nu au fost de acord cei de la restaurant așa că am rămas la varianta clasică.

Am încercat să alegem un meniu cât mai variat: aperitiv bogat în brânzeturi,  rulouri de carne ușoară și salate.

Am ales să se regăsească toate tipurile de carne – ciorbă de văcuță, la felul principal pui și porc, iar la cină pește șalău.

Legat de tort am optat pe o rețetă clasică, respectiv prajitura-tortuleț Ora 12, care spre bucuria mea a fost foarte bine primită. La aducerea tortului, toți ospătarii au intrat cu torțe în mână.

Dulciuri: pentru că eu sunt mare amatoare de dulciuri am ținut foarte mult să fie prăjituri de casă pe fiecare masă, dar și pe barul de dulciuri tot ce se poate face natural…așa că mi-am pus mama și mătușile la treabă :-))

Ca mărturii am ales sticluțe cu pălincă de Maramureș și borcănașe amfore grecești în care am pus miere naturală de salcâm și miez de nucă. Borcănașele le-am accesorizat și cu lingurițe special făcute de un tâmplar din Corund.

Barul a cuprins pălincă de Maramureș, coniac Jidvei, Jager digestiv, vișinată de casă, Cinzano, vin roșu și alb Domeniile Tohani la butelie și bere.

Am încercat să ne gândim la toate detaliile înainte, iar la nuntă am fost amândoi relaxați și fericiți. Deși mă speriaseră mulți că la nuntă “mirii sunt singurii care nu se distrează”, ei bine noi ne-am simțit fain de tot și chiar dacă aproape de sfârșitul nunții am fost copleșită de emoții și am plâns, o spun cât se poate de onest că a fost cea mai fericită zi din viața mea!

Mega`nunta mea

DETALII PREȚIOASE de la nunta mea

Știți că îmi place să am grjiă de absolut toate amănuntele unui astfel de eveniment important în viaţa noastră de familie…ne-am dorit ca toată nunta să fie cât mai naturală și personală, să ne reprezinte, așa că am gândit şi pregătit fiecare detaliu.

Pentru început am ales culorile: galben/crem, maro și alb. Așa că toate decorațiunile au fost în aceste culori.

 

Invitațiile scrisori

Invitațiile au fost personalizate cu 2 poze despre postura fiecăruia dintre noi: „Directorul și Diva”.

Eu am venit cu conceptul invitației și am cumpărat cartonul, împreună cu Adi am compus textul cât mai simplu și personal, Bristena – fotografa noastră s-a ocupat de design, așezarea în pagină și fundalul ca al unei hârtii de ziar, iar mama mea le-a ars pe margini și a tricotat șnurul cu care au fost legate.  Aș fi vrut să le scriu de mână pentru fiecare invitat în parte, dar nu mi-a permis timpul…

Pentru decorarea intrării blocului am cumpărat un material alb, de voal, lung de 7 metri, pe care am prins floarea-soarelui. Panoul cu “Bine ați venit” l-am înlocuit cu o tablă pe trepied pe care am scris cu cretă “Bine ați venit!”.

Grădina din fața blocului a fost amenajată de mama mea cu flori, pietre decorative și alte mici decorațiuni, ca să fie un decor cât mai vesel și colorat. Pentru casa scării am primit de la The Office Club cu ajutorul bunului meu prieten Clau Strete 70 de sticluțe incolore, pe care le-am suspendat de balustradă și în care am pus floarea miresei…erau foarte drăguțe.

Pentru decorarea mașinilor  am făcut pompom-uri galbene care la adierea vântului parcă pluteau.

Și decorațiunile de pus în piept, respectiv brățările pentru domnișoarele de onoare le-am făcut tot eu și mama mea, cu flori de bumbac, accesorizate cu spic galben. Florile de bumbac le-am diversificat cu mărgeluțe albe pentru doamne/domnișoare și maro pentru domni atât pe lumânări, cât și cele de pus în piept. Pentru verighete am ales un cuibușor de porumbei adus din Germania de mama mea.

Buchetul mi l-am făcut eu și a fost în tematică tot cu flori de bumbac, trandafiri și hortensii artificiale pentru că am vrut să păstrez buchetul.

Ca locație pentru petrecere am căutat un restaurant cât mai aproape, dar care să și corespundă pretențiilor noastre: amenajat vintage, cu parcare mare, terasă, sală fără stâlpi și cu hotel, ca să putem asigura cazarea invitaților veniți din alte orașe.

Drept urmare am ales restaurantul Sandoria, care are o sală superbă, cu o intrarea arhitecturală ca la Palat, sala crem-auriu cu candelabre de cristal, oglinzi regale și sfeșnice decorative.

De decorarea mesei noastre s-a ocupat agenția Ioana Décor. Am ales o față de masă de voal cu traverse de iută, iar pe mijloc am așezat decorul floral de pe mașina mirilor și sfeșnice cu lumânări. Și dacă tot e moda bicicletelor decorative, am dat o geană în beciul tatălui meu unde am găsit prima mea bicicletă din copilărie. Am vopsit-o albă, i-am prins un coșuleț de ghidon și în loc de scaun am lipit un cuib cu porumbei.

Lângă masa mirilor am așezat un stâlp roman pe care am pus o lebădă care înlocuia clasicul cufăr. Și lebăda e tot creație proprie, făcută de mine și mama mea.

Pentru amenajarea sălii am ales un decor simplu și elegant. Ne-am propus ca invitații să se simtă ca la o petrecere lejeră, așa că am renunțat la husele de scaune și le-am decorat doar cu niște fundițe din voal. Fețele de masă au fost albe cu traverse crem, iar aranjamentele florale le-am făcut eu. Și pentru că florile erau de hârtie am ales niște veze înalte în care am pus gheață sfărâmată în care pluteau felii de lămâie și care au păstrat aerul fresh pe toată durata evenimentului. Pentru numerotarea meselor am ales niște suporturi din lemn handmade, iar numerele le-am pictat eu pe pânză de iută apoi le-am lipit pe un cartonaș.

Și pentru că ne plac dulcegăriile, evident că nu putea lipsi un Candy bar. Ca să păstrăm tematica vintage am înlocuit clasicul bar de dulcegării cu un căruț făcut la comandă special pentru acest eveniment la un atelier din Iași. A fost foarte de efect și a dat un aer boem sălii!

Legat de tort am ținut foarte mult să găsim un suport gigant ca să îi păstrăm autenticitatea și am ales să înlocuim tortul machetă cu mini-tortulețe care să fie servite invitaților direct de pe suport. Suportul tortului a fost decorat de jur împrejur cu un voal alb iar în vârf se întâlneau două rândunele ținand în cioculeț capetele voalului.

Pe terasă am amenajat o măsuță cu câteva lucruri personale:  în primul rând, pentru că în ianuarie am aniversat primul an de căsnicie, adică  Nunta de hârtie, am făcut un jurnal al relației noastre cu bilețelele ce ni le-am scris în cei 4 ani de când suntem împreună. Am mai pus o mașină de scris din colecția noastră de antichități, o ramă foto cu prima noastră poză împreună și un album foto cu poze de la cununia civilă, pentru ca cei ce ieșeau să ia o gură de aer să rămână sub euforia evenimentului.

Foto: Cristina Gânj (Bristena)

După 10 ani – înapoi la Liceul de Artă

Pe 26 martie am avut reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului.

Parcă mai ieri eram în liceu sau pe la internat cu partiturile în brațe învățând la istoria muzicii, solfegiu, pian sau canto. Chiar dacă acum sunt măritată și cu copil, tot mai am momente când parcă se oprește timpul în loc și nu îmi vine să cred că tot ce se întâmplă cu mine și în jurul meu e real.

După o mobilizare puternică prin intermediul facebook-ului, am reușit să ne regăsim aproape toți colegii și să punem de-o întâlnire aniversară.

Fiecare ne-am implicat cât de mult am putut încât să fie un eveniment reușit.

Și uite-așa, sâmbătă, pe 26 martie, am revenit la Liceul de Artă din Tg-Mureș. Ne-am regăsit în vechea curte a școlii, parcă neschimbată.

Pentru că în decursul celor 4 ani de liceu am avut trei diriginți cu care nu am avut o legătură prea apropiată, am ales să fie alături de noi profesoara de solfegiu, doamna Emilia Sobieski, singura care avea grijă de noi și care ne susținea în fața oricui, ori de câte ori era necesar.

Și a fost cea mai bună alegere. Doamna profesoară a făcut eforturi foarte mari să obțină catalogul de la arhivă, a complotat cu profesorul de armonie și istoria muzicii, domnul Vasile Poroșnicu, să ne facă parte de o întâmpinare care ne-a foarte surprins pe toți. A chemat-o inclusiv pe femeia de servici să curețe clasa sâmbătă dimineața!

Înainte de a urca în sala noastră pentru ora de dirigenție, am fost invitați de domnul profesor în sala de istoria muzicii unde ne-au întâmpinat câțiva elevi de clasa a 12-a cântând Gaudeamus. Fiecare dintre ei a pregătit și un moment solo: chitară, clarinet, pian, canto.

A fost un sentiment atât de frumos să știm că acești copii și-au răpit din timpul lor liber să vină sâmbăta la școală și să pregătească fiecare un moment artistic special pentru noi, niște străini.

Mai apoi, am urcat în clasa noastră, unde sala era pregătită și ne aștepta.

Ne-am așezat fiecare la locurile noastre, iar pe fiecare bancă era un buchețel de frezii galbene absolut superbe.

După ce ne-am așezat pe poziții, bineînțeles că nu puteam începe ora de dirigenție fără cântarea primelor 2 strofe din imnul României.

A fost o revenire la adolescență prin care am simțit din plin emotiile, dar mai ales entuziasmul.

S-a strigat catalogul, fiecare ne-am povestit pe rând evoluția celor 10 ani, din 2006 și până în prezent.

Cu pasiune, cu multă muncă, cu optimism, cu bun simț, cu sinceritate, dar și cu un dram de nebunie …toți am făcut pasul către mari realizări și împliniri, unii continuând pe drumul muzicii, alții pe domenii diferite.

A fost o uriașă satisfacție să vedem că fiecare dintre noi am trecut într-o nouă etapă importantă a vieții lui.

 

După ora de dirigenție am prelungit întâlnirea la un restaurant unde făcusem rezervare pentru acest eveniment.

Și uite-așa, m-am trezit în miez de seară la o masă cu prieteni dragi, împărtășind întâmplări amuzante la un pahar de vin. Eu pot spune că dețin o colecție de top pe care am și vizionat-o pe laptop.

A fost o întâlnire foarte, foarte faină, chiar dacă nu au fost toți colegii prezenți!

Cred că cel mai mare câștig al acestui liceu au fost până la urmă colegii: foarte talentați, cât să simți că poți evolua alături de ei, ambițioși, pasionali și, în primul rând, prieteni adevărați, chiar dacă nu am păstrat o comunicare constantă.

Vă îmbrățișez pe toți, să ne vedem sănătoși și la fel de frumoși!

Mulțumim Vlad Poptămaș pentru fotografii.

Cum am aniversat de 3 ori vârsta de 1 an

Pentru că noi ne împărţim viaţa între Odorheiu Secuiesc/Tg-Mureş/Baia Mare – iar distanțele sunt foarte mari ca să reușim să ne strângem toți laolaltă într-un singur loc, am hotărât ca prima aniversare a lui Ştefan să o sărbătorim în toate cele 3 oraşe, alături de cei care îl îndrăgesc.

Pentru că 27 ianuarie, ziua lui de naștere, a picat în timpul săptămânii, prima aniversare am sărbătorit-o acasă doar noi trei, în Odorheiu Secuiesc – unde locuim în prezent. Mare ne-a fost surpriza când ne-am trezit la uşă cu un tort trimis tocmai din Israel, din partea mamei lui Adi, bunica lui Ştefan. Ca să creez atmosfera de sărbătoare i-am făcut lui Ştefan un Nor din zăpadă artificială de care am atârnat literele ce îi poartă numele şi pe care le-am colorat cu acuarele.

Tortul a fost foarte atent pregătit. Avea forma unei maşini de poliţie cu număr de înmatriculare MM 01 ŞTF – adică Maramureş de unde e tati, 01 – vârsta de 1 an şi ŞTF – de la Ştefan.

A doua aniversare am sărbătorit-o la sfârşit de săptămână, pe 30 ianuarie în Tg-Mureş, alături de familia mea şi de naşi, la același restaurant unde am făcut și botezul. Bineînţeles că nici de această dată nu au lipsit decoraţiunile de sărbătoare. Am dus norul cu noi la restaurant şi l-am atârnat pe un perete, iar pe marginea mesei am aşezat landoul în care l-am purtat pe Ştefan aproape 8 luni. Din hârtie colorată cartonată am făcut acel șnur de ghirlande pe care l-am prins deasupra mesei noastre dintr-un capăt în altul. În landou am pus poze cu Ştefan din câteva etape de creștere, un album-jurnal „Primul an de viaţă al bebelușului nostru”, pe care îl primise de la naşi cadou de botez (ca să vadă naşii că ne-am făcut tema de casă :-)) ), am înrămat o brăţară de aur gravată cu numele lui ce a primit-o cadou de botez, două carusele din lemn și prima lui jucărie – Prinţul Karl…iar mai apoi, după desfacerea cadourilor am adăugat și cartea Micul Prinț.

Mi-am dorit foarte mult ca tortul să fie ceva deosebit şi am ales un carusel cu căluţi, în tematica decorului. După cum se poate vedea şi din poze a fost muncă grea, decoraţiuni făcute cu multă migală, dar a ieşit superb…şi evident a fost şi foarte bun la gust, cu aromă de caramel.

Iar a 3-a aniversare am sărbătorit-o pe 6 februarie la Baia Mare, în weekendul ce tocmai a trecut, alături de familia lui Adi. Mi-am dorit foarte mult ca fratele şi surioara lui Ştefan – Luca şi Sara – să se bucure împreună cu noi de prima aniversare a lui Ştefan şi să facă parte unul din viaţa celuilalt măcar în momentele importante, atât cât ne permite situaţia.

Nici aici nu au lipsit decorațiunile, am adus ghirlandele și landoul cu amintiri şi am ales acelaşi model de tort cu carusel, pentru entuziasmul copiilor.

Bucurie mare, ce mai dom`le!

Au fost 3 aniversări ca-n poveştile cu Micul prinţ.

3 aniversări frumoase, în familie!

Ca ținute am ales tematica Așa mamă, așa fiu/ Așa tată, așa fiu! Pentru prima aniversare am ales ca Ștefan să poarte aceeași ținută ca și Adi, la a doua aniversare am purtat toți trei cămăși albe și nişte papioane comandate special pentru acest eveniment, iar la a treia aniversare eu și Ștefan am purtat ținute la fel.

Pentru că mulţi au întrebat ce cadou i-am făcut lui Ştefan, ei bine, eu şi Adi i-am creat o adresă de email către care îi vom trimite mesaje şi poze cât de des putem, din toate perioadele copilăriei şi adolescenţei lui. Iar parola adresei i-o vom da abia la 18 ani. Nu vă pot spune ce tare ne bătea inima de emoţii la primul email.

Mulţumim tuturor pentru minunatele cadouri, pentru gândurile bune şi pentru momentele frumoase de care ne-au făcut parte la prima aniversare a puiului nostru.

Mulţumim Cofetăriei Egreta pentru torturile „Carusel” absolut superbe, mulţumesc Ligia Onescu pentru papioanele perfecte, mulţumesc Dana Rogoz pentru inspirația decorului şi ideea cadoului.

Iar Ştefan al nostru să crească mare, să fie sănătos şi noi pe lângă el!

Prima călătorie – Botezul

Ghemotocul nostru mic a fost botezat! Am avut mega`emoţii toţi cei prezenți. Ştefan-Gabriel a dormit în braţe la naşica lui, Lena, aproape toată slujba. A fost un moment unic în viaţa noastră, pe care l-am trăit cu lacrimi de fericire în ochi şi cu bucurie deplină în suflete. Totul a fost absolut mirific. Am fost cu toţii alături de Ştefan-Gabriel la început de drum în viaţă.

După cum veţi putea observa din poze, tema botezului a fost “Călătoria”, pentru că noi suntem mari călători şi nu se poate ca Ştefan al nostru să nu ne fi moştenit spiritul de aventură. E cu siguranţă o pasiune pe care a deprins-o încă de la naştere.

Şi pentru că îmi place să am grjiă de absolut toate amănuntele unui astfel de eveniment important în viaţa noastră de familie, eu şi Adi am gândit şi pregătit împreună fiecare detaliu.

Mai întâi am ales locul: restaurantul Tempo, cu o privelişte ce îţi taie respiraţia: clădire din lemn, plante gigantice vii, lac cu peşti şi ţestoase. Pe partea de decorat, ei bine am pregătit multe detalii frumoase. În primul rând am suspendat o mulţime de globuri geografice.

Apoi am aranjat un colţ special în care am pregătit un geamantan în care am pus obiecte de călătorie: binocluri, aparate foto vintage, cutiuţe..etc.

Pe parcursul evenimentului am împărţit bileţele pe care invitaţii erau rugaţi să scrie ce să ia cu el Ştefan în “bagajul vieţii” (dragoste, noroc, bani, oameni frumoşi…) şi să aşeze mesajele în acel geamantan. Deasupra aşezasem cu Adi un panou pe care am încercat să reproducem arborele genealogic al lui Ştefan, începând cu pozele stră-stră-bunicilor lui Ştefan – nişte fotografii superbe de la 1900 pe când „doamna era aşteptată cu trăsura la gară”. Au urmat pozele din tinereţe ale străbunicilor, ale bunicilor şi am încheiat cu prezentul, fotografii cu noi ca părinţi, cu fratele şi surioara lui, Luca şi Sara, şi nu în ultimul rând Ştefan, iar pe o scoarţă de copac am printat poze cu toţi cei 3 copii.

În dimineaţa botezului i-am luat lui Ştefan amprentele, folosindu-mă de un placaj pe care am lipit plastelină naturală. L-am aşezat în decor cu mesajul “Lumea e în mâinile tale, Ştefan!”

Masa a fost una singură lungă pentru cei 23 de invitaţi. Fiind din lemn am renunţat la feţele de masă şi am decorat-o cu vaze mici incolore, în care am pus nişte floricele albe tare drăguțe.

Ah, şi tot legat de temă, după ce am ieşit de la biserică, i-am dat drumul unui porumbel călător care purta mesajul “Ştefan-Gabriel a fost botezat!”, ca să dea vestea în întreaga lume.

Legat de meniu şi băutură, am avut ciorbă la alegere şi platouri cu grătare, iar în privinţa băuturii musai să menţionez că Ştefan a primit de la unchiul Diu (fratele lui Adi) o sticlă de 3 L cu pălincă de Maramureş, iar interiorul sticlei e decorat cu o fântână. (am uitat să o pozez înainte de eveniment… )

Şi bineînţeles nu în ultimul rând un tort absolut superb în formă de geamantan. Mă uit la poze şi mă minunez de munca şi atenţia pentru fiecare detaliu al tortului. Când am mers la “Cofetăria Egreta” să vorbim despre cum va arăta, eu şi Adi am început să le povestim despre călătoriile noastre, ca ei să aibă din ce se inspira. Toate detaliile spuse de noi au fost puse în aplicaţie şi transformate în decoraţiuni ingenioase ale tortului. De exemplu, marginile valizei au etichete cu oraşele în care noi doi călătorim foarte des şi care ne-au rămas la suflet: Baia Mare, Tg-Mureş, Odorhei şi Vama Veche. Peste bagaj este aşezat globul pământesc. Numele lui Ştefan şi data evenimentului, 23.05.2015, sunt scrise pe eticheta bagajului cu acelaşi design ce l-am folosit pe biletul de călătorie oferit cadou invitaţilor în semn de mulţumire că au călătorit alături de Ştefan. Absolut minunate aceste detalii! Îţi era şi milă să le mănânci!

Şi nu era doar frumos, avea o aromă de nucetta ce îl făcea şi incredibil de bun la gust. În timp ce debarasa, ospătarul s-a oprit în dreapta mea spunându-mi: “Ştii că de obicei la evenimente nimeni nu termină tortul din farfurie…dar pe ăsta toată lumea l-a terminat!” Deci, bun domle’!

Mulţumesc celor care au creat acest tort!

La finalul evenimentului, invitaţii primeau cadou un cufăraş cu un bilet de călătorie din partea lui Ştefan.

O să închei cu mega`mulţumiri părinţilor noştri care ne-au ajutat poate peste puterile lor din toate punctele de vedere, dar şi naşilor Lena şi Nicu pentru toată implicarea sufletească cu care ne-au fost şi ne sunt alături!

Legat de rochie, în care m-am simţit unicată şi care cred că mi se potriveşte foarte tare – îi mulţumesc magazinului Chic.

Turbanul care a fost foarte, foarte, foarte lăudat şi făcut parcă de mâini de păpuşi – este creaţie marca Ligia Onescu, căreia îi mulţumesc mult mult de tot.

Pentru Ştefan am pregătit două ţinute: una festivă pentru biserică şi una pentru restaurant, potrivită cu tematica evenimentului, pentru care le mulţumesc Cristinei din Anglia şi lui Raymond din Deva.

Adi a ales să poarte nişte bretele superbe Albert Thurston luate de la magazinul Seroussi şi şi-a conturat singur o ţinută lejeră, cât se poate de drăguţă. Aşa că nu întâmplător şi Ştefan a purtat bretele, după cum aţi văzut.

Partea de cosmetică mi-a fost asigurată de Agnes Takacs.

Părul impecabil este semnat Sandor Nagy – l-am rugat să-mi facă nişte “bucle aurii” cum numai el ştie.

Manichiura pictată manual este semnată Imola Virag Szilagyi.

Pentru covrigeii unici făcuţi de mâini tare pricepute le mulţumesc verişoarei Corina şi tuşa Lolă.

Pentru păturica personalizată şi sticla cu „fântâna magică” le mulţumesc cumnaţilor Timi şi Diu.

Pentru covata de lemn le mulţumesc lui Robert Antal şi bunicii lui.

Pentru porumbel îi mulţumesc lui Nelu Harfaş.

Pentru cazarea invitaților le mulțumesc doamnelor Bobu Aurora și Mihaela Răchită.

Mega’mulțumiri şi Danei Rogoz – pentru că şi de astă’dată mi-a fost o sursă de inspirație inepuizabilă.

Şi mai ales minunatei Bristena pentru fotografii.

Iar ţie Ştefan, îţi mulţumim că exişti! Îţi dorim să fii sănătos, să ai vise mari şi să fii vesel mereu!

Un altfel de dimineaţă – Pagini de jurnal

E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. După ce s-a dezmeticit din somn se dă jos din pat şi merge în bucătărie. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Îi dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, să nu se trezească bebe.
Își aruncă privirea pe masă și vede biletul. Zâmbeşte ştrengăreşte și deschide biletul împăturit în două și începe să citească.

“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.
M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt azi, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te sărut.”

Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de vişine. Sub farfurie se află un alt bilet.

“Îmi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, ca un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să îţi mănănci iaurtul cu cereale, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună şi să ronţăim biscuiţi. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe ăsta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub suportul cu periuţele de dinți. Vorbim acolo.”

Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.

“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred că iar ai visat că te urmărește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. După vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parcă m-ai aprobat. Îmi place să dorm cu tine, e o adevărată aventură în fiecare seară.
Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”

Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.
Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.

“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”

Ea zâmbește și deschide biletul.

“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre cer. Era așa liniște încât auzeam numai adierea vântului. Am stat și m-am gândit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Îți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la hair-stilistul tău să mergi să îţi faci tratamentul de păr şi tunsoarea de care ziceai. Vezi că stai pe cupon, e sub pernuţa de pe scaun, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”

Zâmbește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub pernuţă un plic care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată.

“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată . Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut gâtul am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an şi multe luni de când suntem împreună și voiam să îți spun La mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în cutia cu sandale mai e un bilet. Cum care sandale? Du-te odată!”

Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau sandalele pe care i le arătase cu două zile înainte pe internet, dar nu le-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În sandale se afla un bilet.

“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să le porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătărie. Mă găsești în ibricul roșu.”

Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.

“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Ştii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”

Azi am încercat să-ți arăt că, deși uneori sunt prins, nu am uitat de noi. Încă țin minte ce îți place…si mi-ar plăcea să te privesc tot timpul cum umbli dezbrăcată prin casă…

El e soţul meu…

În casă nouă

Pentru că de cele mai multe ori viaţa noastră de zi cu zi se învârte în jurul unui loc de muncă, acesta ne provoacă la schimbări mari şi pe plan personal. Întâmplarea a făcut ca schimbările noastre să fie maxime: mai întâi schimbarea de la viaţa de cuplu la viaţa de familie, apoi mutarea în alt oraş (Odorheiu Secuiesc) şi în casă nouă.

Al meu soţ a găsit o căsuţă cu etaj tare drăguţă într-o zonă liniştită pentru ca bebe să aibă tot confortul şi să fie ocolit de praful străzilor.

Casa era goală când am închiriat-o, drept urmare am avut temă de casă să caut pe net idei şi surse de inspiraţie. Am încercat împreună cu Adi să găsim variante pentru a fi o casă cu aer vintage, cât mai caldă, luminoasă şi primitoare. Am început cu livingul şi bucătăria, pentru că sunt unite. Pentru că toată casa e zugrăvită în alb şi podeaua e acoperită cu un linoleum autoadeziv maro deschis (poate vi se pare că nu sună bine, dar arată foarte ok, iar când calci nu se aude zgomotul specific parchetului laminat), am ales ca şi culori de amenajare alb maro/crem şi verde. Pentru living am găsit la Dedeman o canapea maro-cappucino cu perne verzi, iar Adi a adus de la Baia Mare o măsuţă de sticlă care se potriveşte perfect. În colţul încăperii am aşezat o noptieră rotundă cu decoraţiuni care să dea un aer vintage aşa cum ne-am propus. Pentru bucătărie am ales o mobilă cât mai mică pentru că îmi doream o masă mare din lemn masiv.

Pentru dormitor am hotărât cu Adi să luăm un dressing comun pentru a economisi spaţiu, având nevoie de spaţiu şi pentru pătuţ, dar şi pentru a fi aerisită camera din moment ce bebe petrece cel mai mult timp acolo. Iar pe balcon Adi şi-a improvizat o şezătoare pentru a fuma liniştit şi relaxat după o zi de muncă.

După ce am terminat de amenajat casa cu lucrurile mari, am început să aducem de acasă sau să cumpărăm atât eu, cât şi Adi, fel şi fel de decoraţiuni cu detalii superbe, pe gustul nostru ca să dăm viaţă casei: tablouri, veioze, vaze, cutii vechi. Şi să nu vă mai spun de pata de culoare ce o dau minunatele flori la care Adi le-a dat viaţă cu mâinile lui pricepute. După ce au înflorit m-au cucerit şi i-am dat sarcină să îmi umple casa de flori.

Iar asta e curtea casei 

Cam asta a ieşit şi îmi place mult mult de tot 😀